Deci text scris pe un scaun la 5:45 AM postat cu ceva intarziere…dar n am vrut sa mi pierd inspiratia.
Eu si ceva oameni intr-o sala de asteptare…chestie care a dus la urmatoarea intrebare. Ce asteapta de regula oamenii cand sunt pusi intr-o pozitie de gen? Ce reprezinta sala de asteptare pentru multi dintre noi? Asteptam…Dar ce asteptam? De regula salile inseamna suspans, plictiseala, griji, moleseala si mii de ganduri cu “nu trece timpul asta mai repede”. Si ajung din nou la timp…de ce ne dorim cu atata ardoare ca timpul sa treaca cat mai repede dar, cand suntem pusi in fata faptului implinit, regretam ca am pierdut timp. Si totusi am pierdut timp pentru ca am dorit sa pierdem timp, am pierdut pentru ca ne-am dorit si pentru ca ne-am rugat ca el sa treaca mai repede. Sarim cu usurinta peste timp, nu dam importanta ca el trece, dar oare suntem constienti ca el trece si ca-l vom regret intr-o zi?
De ce ne grabim viata? De ce ne rugam ca timpul sa treaca pe langa noi cand avem probleme? De ce nu luam din timp si din probleme partea aceea buna(pentru ca da, EXISTA o parte buna), de ce nu suntem capabil sa ne focalizam atentia si asupra invatamintelor pe care le putem trage din orice experienta? De ce? Acum pot sa pariez pe capul meu ca lumea din sala asta vrea ca timpul sa treaca cat mai repede si sa se deschida usile spre o alta lume. Lume care poate parea roz si atragatoare din spatele usilor inchise, dar unde, de fapt, NU UMBLA CAINII CU COVRIGI IN COADA! Si totusi ne-o dorim.
Va pup…asteptam sa se deschida usile….
